Fără istorie, riscăm să repetăm trecutul, zice o vorbă veche. Deși este o expresie mai mult idealistă decât realistă, având în vedere că cei mai mulți dintre cei care au repetat istoria au fost tocmai cei care știau istorie, nu este una neaparat greșită. Uitându-ne în trecut putem să analizăm cum au evoluat lucrurile. Calitatea aerului este foarte complexă și conține foarte multe elemente, printre care și pădurile, dezvoltarea urbană, industria etc. Profitând de instrumente digitale precum Google Earth, am obținut mai multe fotografii făcute din satelit în zona noastră, pentru a observa diferențe între cum arătau unele zone în trecut versus cum arată acum. Ne interesează în special partea cu pădurile, pentru a putea observa cum s-au schimbat în ultimii ani. Drept urmare, dorim să prezentăm mai jos diferite imagini preluat de pe satelit în anul 1985 vs anul 2020.
Municipiul Rădăuți și împrejurimi
Se pot observa diferențe majore comparând dimensiunea orașului și întinderea lui. În 2020 se poate observa clar:
– platforma industrială care ocupă un spațiu foarte mare de pe hartă.
– șoseaua de centură, schimbarea cursului răului Suceava la sud de Dornești
– eroziunea cauzată de râul Sucevița
– creșterea în dimensiuni a lacului Balțig
– expansiunea cartierului de la sud de Hipodrom
– creșterea în dimensiuni a satului Volovăț
Sucevița
În Sucevița se pot observa următoarele schimbări în 2020:
– eroziunea malurilor râului Sucevița, în partea de Est
– defrișări la amonte de Voivodeasa
– creștere suprafață împădurită în partea de vest. Multe pășuni prezente în 1986 sunt acum acoperite de păduri
Palma și Ciumârna
În zona Palma și Ciumârna se pot observa multe împăduriri, în special în partea de Vest. Cu toate acestea, sunt și mici suprafețe care par să fie defrișate.
Vatra Moldoviței
Și în zona Moldovița se pot observa multe suprafețe împădurite dar și petece de despădurire. O porțiune mare de despăduriri se poate observa în partea de Sud-Vest (zona Sadova). Această zonă a suferit defrișări majore. Cu toate acestea, zona din partea de nord a celei despădurite, apare ca fiind mult mai densă.
Solca
Și zona orașului Solca urmează același tipar ca și în celelalte zone. Sunt prezente zone de împădurire, comparativ cu 1986 dar și puține petece de defrișări, în speciat în partea de Vest
Vicov – Bivolărie
Zona Vicov-Bivolărie a fost întodeauna mereu o zonă interesantă, datorită faptului că spațiul verde Ucrainean se termină exact la graniță. Este ca și în cazul Haiti-Republica Dominicană, zonă unică în lume, ce ”găzduiește” o astfel de graniță. Se pot observa împăduriri în zona de nord a graniței dar și despăduriri în partea de nord-vest (la marginea pozei). În partea românescă, se păstrează același tipar. Se poate, de altfel, observa eroziunea produsă de râul Suceava.
Remarci
Vizual, din satelit pare că lucrurile arată bine, când vine vorba de subiectul păduri. Mai mult, statisticile Eurostat privind situația din România arată că aceste observații sunt aliniate cu tiparul observat în zona noastră.
Conform Eurostat (sistemul care colectează datele statistice din diferite țări europene1) suprafața de vegetație forestieră din România a crescut de la 6,371 milioane de ha în 1990 la 6,929 milioane de ha în 2020, ceea ce înseamnă o creștere de 8,75%. În Germania, de exemplu, creșterea e de doar 1% în ultimii 30 de ani. Comparativ cu Germania, România are o situație pozitivă. Cel puțin pe hârtie. Este totuși această creștere datorită împăduririlor sau datorită unor artificii prin care se trec unele suprafețe de pășuni împădurite în fondul forestier național ca suprafața împădurită? (vezi și acest articol)
Dacă vorbim de creșterea fără astfel de artificii, trebuie să știm că atât defrișările, cât și împăduririle vin cu un set complex de avantaje și dezavantaje, mai ales atunci când vine vorba de ecosisteme. România este încă una dintre puținele țări cu așa-numitele ”păduri virgine” și ecosisteme aproape intacte. Defrișarea și împădurirea unor zone, deși sună a măsură pozitivă, poate fi și negativă pentru întreg ecosistemul, dacă nu este făcută cu studii și măsuri de specialitate.
Subiectul păduri rămâne unul aprins în România și are nevoie de foarte multă atenție pentru a nu scăpa lucrurile și mai tare de sub control. Pădurea nu e doar casa noastră, ci și casa unor milioane de specii de tot felul de care depindem, în final, și noi.
- Conform acestui articol, nu este clar ce instituție românească trimite datele către Eurostate